Mă uit la finala Champions League, dar gândul îmi zboară şi la cel care ieri dimineaţă pe la 9 şi-a luat adio de la lumea asta...
Am avut o relaţie mai specială, dacă se poate spune asta, cu Ion Cupen, "nea Johnny" pentru prieteni.
Colegi de redacţie în anii 90 la Sportul Romanesc şi apoi la Sport XXI ieşeam deseori la câte o bere sau ne reuneam la nea Johnny acasa, unde doamna Vali ne întindea mese peste mese, pretextul fiind să urmăarim împreună un meci sau pur şi simplu să mai depănăm amintiri. Ne-am regăsit si prin anii 2003-2006 cănd locuiam în blocuri vecine.. şi nu mă săturam să-l aud povestind. Mare talent în scris, Ion Cupen avea şi un suflet mare. Când a putut, întodeauna a ajutat oamenii din jurul său, a pus o vorbă bună la "conducere" pentru mai tinerii săi colegi...
Sigur, cei care l-au cunoscut îi ştiu şi defectele, se supăra uneori prea repede, plus momentele în care şueta "la un pahar" se prelungea prea mult şi ţi-era greu să te ridici să pleci. Dar în esenţă voi păstra o amintire de neşters despre cel ce, după mine, a fost cel mai talentat jurnalist sportiv. L-am cunoscut şi l-am citit şi pe nea Vanea Chirilă, am lucrat şi in echipa lui Ovidiu Ioaniţoaia, nu mai vorbesc de "noul val" al anilor 90, cu Tolontan, Buzărin, Geambaşu, Vochin.. dar nea Johnny pentru mine rămâne unic. Chiar dacă nu era un om al cifrelor sau statisticilor (m-a sunat odată disperat că nu avea decât 9 oameni nu 11 în caseta tehnică a unei echipe la un meci la care fusesem împreună, pentru ziare diferite), dar condeiul său avea ceva deosebit, ca stil, cu fine ironii, era o plăcere să-i citeşti de exemplu celebra rubrică "Doar o părere"...
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ne vei lipsi, nea Johnny!
