De ce nu suntem la Mondiale?

Urmăream asta-seară o emisiune TV pe teme politice , dar la final moderatoarea, dorind să schimbe subiectul, şi având numai bărbaţi invitaţi în studio, a pus o întrebare simplă, dar deosebit de pertinentă: Astăzi începe Campionatul Mondial. De ce nu e şi România acolo, în Brazilia?
Trecând peste lucruri de amănunt, referitoare la selecţie, de genul  "Dacă juca Mutu.." , "Dacă era convocat Săpunaru..", etc, sau chiar de prezenţa (în huiduielile generale la meciul retur al barajului cu Grecia) lui Victor Piţurcă pe banca "tricolorilor", cred ca ar trebui să ne gândim mai departe de atât.
Eu aş avea următorul răspuns: NU MAI AVEM MAIDANE! Da, nu râdeţi! În copilăria mea (sfârşitul anilor 70 şi prima jumatate a anilor 80), imediat cum ieşeam afară din bloc găseam daca doream minim 7-8 alţi copii cu care să incingem o "miuţă" şi terenuri, fie pe langă bloc, fie în curtea şcolii, fie chiar un teren viran ceva mai departe (câteva minute), pe care actualmente tronează o biserică, o benzinărie şi un supermarket. Sigur, situaţia din cartierul meu nu era unică, oriunde în ţară dacă mergeai printre blocurile din oraşe, găseai puşti de la 7 la 20 ani care "băteau mingea". Acum situaţia e total schimbată, poate şi datorită faptului că mulţi tineri preferă alte distracţii (calculatorul ocupînd un loc de frunte). Iar dacă ne gândim că avem mult mai multe terenuri sintetice, închiriate contra cost, argumentul nu ţine deoarece copiii nu prea au acces acolo, e clar, mai degrabă acestea sunt destinate grupei "old boys"..
Evident nu e singurul motiv pentru care baza de selecţie s-a micşorat dramatic - câte cluburi destinate copiilor şi junirorilor erau acum 20 ani şi câte azi? - dar consider că, pe lângă autostrăzile suspendate şi pasajele la care lucrăm între 5 şi 10 ani să le dăm în folosinţă, primăriile oraşelor mari ar putea să se gândească şi la amenajarea unor terenuri de sport nu neapărat "de lux", care să înlocuiască măcar în parte "maidanele" de altădată....

Nea Johnny

Mă uit la finala Champions League, dar gândul îmi zboară şi la cel care ieri dimineaţă pe la 9 şi-a luat adio de la lumea asta... Am avut o relaţie mai specială, dacă se poate spune asta, cu Ion Cupen, "nea Johnny" pentru prieteni.

Colegi de redacţie în anii 90 la Sportul Romanesc şi apoi la Sport XXI ieşeam deseori la câte o bere sau ne reuneam la nea Johnny acasa, unde doamna Vali ne întindea mese peste mese, pretextul fiind să urmăarim împreună un meci sau pur şi simplu să mai depănăm amintiri. Ne-am regăsit si prin anii 2003-2006 cănd locuiam în blocuri vecine.. şi nu mă săturam să-l aud povestind. Mare talent în scris, Ion Cupen avea şi un suflet mare. Când a putut, întodeauna a ajutat oamenii din jurul său, a pus o vorbă bună la "conducere" pentru mai tinerii săi colegi...

Sigur, cei care l-au cunoscut îi ştiu şi defectele, se supăra uneori prea repede, plus momentele în care şueta "la un pahar" se prelungea prea mult şi ţi-era greu să te ridici să pleci. Dar în esenţă voi păstra o amintire de neşters despre cel ce, după mine, a fost cel mai talentat jurnalist sportiv. L-am cunoscut şi l-am citit şi pe nea Vanea Chirilă, am lucrat şi in echipa lui Ovidiu Ioaniţoaia, nu mai vorbesc de "noul val" al anilor 90, cu Tolontan, Buzărin, Geambaşu, Vochin.. dar nea Johnny pentru mine rămâne unic. Chiar dacă nu era un om al cifrelor sau statisticilor (m-a sunat odată disperat că nu avea decât 9 oameni nu 11 în caseta tehnică a unei echipe la un meci la care fusesem împreună, pentru ziare diferite), dar condeiul său avea ceva deosebit, ca stil, cu fine ironii, era o plăcere să-i citeşti de exemplu celebra rubrică "Doar o părere"...

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ne vei lipsi, nea Johnny!